Asa ne venea in timpul meciului. Asa ne vine si acum: sa ne toooot ducem. O stare de tampeala de care nu reusim sa scapam.

"A fost o noapte tampita". Replica lui Razvan Lucescu n-a fost intamplatoare. Avea mimica unui om care voia sa o ia la fuga peste camp, peste Dunare, peste lume si microfoane!

Suntem tampiti pentru ca trebuie sa-i auzim in fiecare zi pe Borcea, Becali, Iancu si Mititelu balacarindu-se smechereste la televizor. Primul a gasit imediat dupa meci supapa salvatoare: presa e de vina!

Suntem tampiti pentru ca-i avem pe Mitica si Nasu si nu-i lasam sa se tooot duca!

Suntem tampiti pentru ca nu avem macar un stadion ca acela din Belgrad. Unde pot gasi sarbii atat bucurie? La Belgrad am aflat cat de tristi suntem. Toti!

Suntem tampiti pentru ca iubim fotbalul asta. Ar trebui sa lasam totul balta si sa fugim pe camp. "Si ce sa facem acum, sa nu mai jucam?" Da, Razvane!

Suntem tampiti pentru ca Mutu e de-al nostru si e asa cum suntem noi. Si mai suntem tampiti pentru ca ne muscam pumnii de ciuda si am vrea sa avem si noi Jovanovicii si Stankovicii si Zigicii nostri.

La 0-3, un coleg s-a dus sa traga un tutun de nervi. La intoarcere era deja 0-5. Ce tampenie, a spus! Omul fusese mai rapid ca sprintul lui Mutu spre o noua escapada si tacklingul lui Chivu spre o noua pauza. Ce tampenie!